Dictionar

strujan

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (struji + -an)

1. tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții; cioclej, cocean, hlujan.
2. buruiană mare.
3. cotor de mătură uzată.
4. frunza verde a cepii.
5. (var.) tarjan, turjan.
 

hlujan

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (hluj + -an)

1. tulpină de porumb cu tot cu frunze (și cu pănuși) rămasă după culegerea știuleților; cioclej; strujan.
2. (var.) hlugen, hlujen.
 

cioclej

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare; hlujan; strujan.
2. (var.) ciocleș, ciuclej, coclej, cotlej.
 

turjan

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (prob. din strujan)

1. cocean, strujan.