Dictionar

olandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hollande, it. olanda)

1. pânză de in fină și deasă, folosită la confecționarea lenjeriei.
 

cent 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. cent)

1. monedă divizionară în diverse țări (S.U.A., Canada, Australia, Olanda etc.), o sutime din unitatea monetară.
 

consort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consort, lat. consors)

1. prinț ~ = soțul unei regine suverane (în Marea Britanie și Olanda).
 

jansenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jansénisme)

1. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral.
 

linou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. linon)

1. olandă subțire pentru batiste, bluze etc.
 

menonit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mennonite)

1. membru al unei secte anabaptiste, răspândită azi în Olanda, SUA și Germania.
 

olandez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hollandais, it. olandese)

1. (locuitor) din Olanda.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei.