Dictionar

devotat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (devota)

1. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2).
 

atașat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ataşa)

1. adj. alăturat, alipit.
2. apropiat, devotat.
3. s. m. cel mai mic în rang între membrii reprezentanței diplomatice a unui stat.
 

devot, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dévot, lat. devotus)

1. pios, religios; bigot.
2. devotat.
 

epicureic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. epikureisch)

1. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.
2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.
3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.
4. școala ~ă = școală filosofică inițiată de Epicur, a cărei activitate s-a desfășurat mai multe secole, având ca obiectiv principal atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”.
 

epicureu, -ee

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (lat. epicureus)

1. I. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.
2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.
3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.
4. II. adept al epicurismului; epicurian.
5. (fam.) om înclinat spre plăceri; epicurian.
 

fidel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fidèle, lat. fidelis)

1. statornic în sentimente; credincios, devotat.
2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai.
 

salii

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (lat. salii)

1. (istorie romană) colegiul celor doisprezece preoți salieni (preoți recrutați din familiile patriciene și deosebit de devotați venerării zeului Marte).