OK
X
drept-credincios
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (compus)
1.
(adesea
substantivat)
care
face
parte
din
Biserica
creștină
ortodoxă;
bun
creștin.
adventist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)
1.
(adept)
al
adventismului.
2.
I.
care
aparține
adventismului,
privitor
la
adventism.
3.
II.
(religie)
credincios
care
așteaptă
o
nouă
venire
a
lui
Hristos
pe
pământ.
catolic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
1.
I.
care
aparține
catolicismului,
privitor
la
catolicism;
papistășesc.
2.
referitor
la
religia
creștină
și
la
biserica
condusă
de
papa
de
la
Roma.
3.
II.
adept
al
catolicismului;
papistaș.
4.
persoană
care
aparține
religiei
catolice.
5.
(antonime)
necredincios,
păgân.
catolicitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catholicité)
1.
caracter
catolic,
universal.
2.
totalitatea
credincioșilor
catolici.
consecvent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conséquent, lat. consequens)
1.
adj.,
adv.
(despre
oameni)
care
acționează
potrivit
cu
principiile
sale;
credincios
ideilor
sale.
2.
(despre
o
vale)
orientată
pe
direcția
înclinării
straturilor.
3.
s.
n.
(fil.)
orice
fenomen
care
urmează
altui
fenomen.
4.
(log.)
al
doilea
element
al
unei
judecăți
ipotetice;
consecință
(2).
5.
a
doua
secțiune
a
unei
fraze
muzicale.
devotat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (devota)
1.
plin
de
devotament,
credincios
unei
cauze,
unei
persoane;
devot
(2).
diocez, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diocésain)
1.
credincios
al
unei
dioceze.