husit, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. hussite)
Etimologie: (fr. hussite)
1. I. privitor la husitism (mișcare religiosă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva papalității și feudalilor germani).
2. II. adept al husitismului.
3. partizan al doctrinei religioase reformatoare a lui Jan Hus (1370- 1415).