Dictionar

aticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă.
4. (antonim) beotism.
 

aticist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. atticiste)

1. I. care cultivă sau amintește de aticism.
2. II. autor care imită stilul scriitorilor atici.
 

adenită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénite)

1. inflamație a ganglionilor limfatici.
 

adenolimfocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénolymphocèle)

1. dilatație a vaselor și a ganglionilor limfatici.
 

adenopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénopathie)

1. (med.) afecțiune a ganglionilor limfatici; creștere a dimensiunii unuia sau mai multor ganglioni limfatici; limfadenopatie.
 

algebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algèbre, lat. algebra)

1. ramură a matematicii care studiază generalizările operațiilor aritmetice.
 

algebrist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. algébriste)

1. specialist în algebră.
2. matematician care cunoaște, practică sau predă algebra.
 

ambasadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambassade)

1. reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador.
2. ansamblul agenților diplomatici; localul în care își desfășoară activitatea.
3. (fig.) solie, misiune.