OK
X
matematician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. mathématicien)
1.
specialist
în
matematică,
care
se
ocupă
cu
lucrări
sau
activități
legate
de
această
știință.
algebrist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. algébriste)
1.
specialist
în
algebră.
2.
matematician
care
cunoaște,
practică
sau
predă
algebra.
mecanician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. mécanicien)
1.
specialist
în
mecanică;
(înv.)
mecanic.
2.
fizician,
matematician
specializat
în
științe
mecanice.
3.
muncitor
care
montează,
repară
și
întreține
mașini;
mecanic.
monadologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. monadologie)
1.
lucrare
filozofică
care
se
ocupă
de
metafizica
substanțelor
simple,
sau
monade,
scrisă
în
limba
franceză,
în
1714,
de
filosoful,
matematicianul
și
savantul
german
Gottfried
Wilhelm
Leibniz;
teorie
a
monadelor;
monadism.
probabilist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. probabiliste)
1.
(adept)
al
probabilismului.
2.
I.
care
ține
de
probabilism;
propriu
probabilismului;
probabilistic.
3.
care
utilizează
teoria
probabilității.
4.
II.
matematician
specialist
în
calculul
probabilităților.
topologist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (engl. topologiste)
1.
matematician
care
cercetează
probleme
de
topologie.
2.
specialist
în
topologie,
ramură
a
matematicii
care
studiază
relațiile
de
poziție
în
spațiu.