Dictionar

ambasadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambassade)

1. reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador.
2. ansamblul agenților diplomatici; localul în care își desfășoară activitatea.
3. (fig.) solie, misiune.
 

atmosferizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (atmosferă + -iza)

1. dezvoltare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici.
2. (fig.) stare de spirit care se creează în jurul cuiva, a ceva.
 

coluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. colluvium, fr. colluvion)

1. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare.
 

destrucțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. destruction, lat. destructia)

1. distrugere, nimicire.
2. reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi.
 

detritus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détritus, lat. detritus)

1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi.
2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere.
3. tartru dentar.
 

dezagregare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezagrega)

1. acțiunea de a (se) dezagrega.
2. transformare chimică a unui material sau a unei substanțe, insolubile în dizolvanți obișnuiți, în substanțe dintre care cel puțin una este solubilă.
3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acțiunea agenților geomorfologici externi.