Dictionar

internist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (germ. Internist)

1. (medic) specialist în boli interne.
2. (medic) specializat în medicină internă.
 

autogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autogène)

1. creat, existent prin sine însuși.
2. a cărui dezvoltare este produsă de factori interni.
3. (despre sudură) făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică.
 

autogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee.
3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului.
 

automorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automorphose)

1. modificare organică condiționată de factori interni.
 

colutoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collutoire)

1. preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii.
 

conștiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. faptul de a fi conștient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi.
 

destrucțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. destruction, lat. destructia)

1. distrugere, nimicire.
2. reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi.