autodafe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție.
2. ardere, nimicire prin foc.

caronadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caronade)

1. tun naval scurt pentru nimicirea personalului de pe navele inamice.

destrucțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. destruction, lat. destructia)

1. distrugere, nimicire.
2. reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi.

zdrumicare

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (vb. zdrumica)

1. acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire, nimicire.

lichidare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lichida)

1. acțiunea de a lichida; lichidat, (înv.) lichidație.
2. înlăturare, desființare, nimicire.
3. terminare, încheiere a unei acțiuni, a unui fapt etc.
4. îndeplinire a formelor și a lucrărilor pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, unei bănci etc.
5. vânzare la prețuri mici, la reducere, pentru a scăpa rapid de marfă, de stoc.
6. (fig.) acțiunea de a pune capăt unui lucru, vieții cuiva.
7. (loc. adj. și adv.) în ~ = (care este) în curs de desființare.
8. (var.) (înv.) licuidare.

spulberare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. spulbera)

1. acțiunea de a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire; (fig.) nimicire.
2. ridicare în vârtej, de către vânt, furtună etc. a prafului, a frunzelor, a zăpezii etc.