Rezultate secundare (Privi):
Privilegia
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. privilégier)
1. a acorda un privilegiu; a favoriza.
Privilegiat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. privilégié)
1. (cel) care se bucură de un privilegiu.
2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent.
Privilegiativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. it. privilegiativo)
1. care conține sau include un privilegiu.
Privilegiu
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. privilège, lat. privilegium)
1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite.
2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora.
Abuz
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Acadian, -ă
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. acadien)
1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.
2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.
Acord
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Acvilin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquilin, lat. aquilinus)
1. ca de acvilă o nas ~ = nas coroiat; privire ~ă = privire pătrunzătoare.
Admira
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)
1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.
Adresă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.