OK
X
privilegia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. privilégier)
1.
a
acorda
un
privilegiu;
a
favoriza.
privilegiat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. privilégié)
1.
(cel)
care
se
bucură
de
un
privilegiu.
2.
(fig.)
înzestrat
de
la
natură
cu
un
talent.
privilegiativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. it. privilegiativo)
1.
care
conține
sau
include
un
privilegiu.
2.
care
conferă
privilegii.
privilegiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. privilège, lat. privilegium)
1.
drept
acordat
cuiva
de
a
se
bucura
de
avantaje
deosebite.
2.
(jur.)
drept
conferit
de
lege
unui
creditor
de
a
fi
preferat
la
plată
înaintea
altora.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
acadian, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. acadien)
1.
s.n.
a
doua
perioadă
a
cambrianului.
2.
adj.
care
aparține
acadianului,
privitor
la
acadian.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
acvilin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)
1.
care
amintește
de
acvilă.
2.
califică
un
nas
fin
și
curbat
ca
ciocul
de
vultur.
3.
nas
~
=
nas
coroiat.
4.
privire
~ă
=
privire
pătrunzătoare.
administrativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)
1.
I.
care
aparține
administrației,
privitor
la
administrație.
2.
care
face
parte
dintr-o
administrație
publică
sau
privată;
care
privește
personalul
administrației.
3.
care
emană
de
la
un
organ
de
administrație.
4.
pe
cale
~ă
=
prin
organele
de
administrație.
5.
aparat
~
=
totalitatea
serviciilor
și
a
personalului
dintr-o
instituție,
dintr-un
stat.
6.
drept
~
=
ansamblu
de
norme
care
reglementează
funcționarea
administrației
publice.
7.
II.
instituție
de
administrație;
serviciu
însărcinat
cu
administrarea
unei
companii
et
cetera;
gospodărie.
admira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)
1.
a
privi,
a
prețui
cu
sentimente
de
încântare,
de
mirare
și
plăcere.