Dictionar

intercepta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intercepter)

1. a reține un obiect în timpul mișcării lui.
2. a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc.
 

acroșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accrocher)

1. a agăța, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.
 

capta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capter, lat. captare)

1. a aduna, a colecta într-un rezervor sau în tuburi.
2. a intercepta, a prinde să audă ceva.
3. (fig.) a fascina; a atrage (pe cineva) de partea sa.
 

intercepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interception, lat. interceptio)

1. interceptare.
2. (sport) intervenție neașteptată a unui jucător.
3. atacare, prin avioane de vânătoare speciale sau prin proiectile teleghidate cu propulsie automată, a aparatelor inamice.