OK
X
aera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aérer)
1.
a
introduce
aer
proaspăt
într-un
loc
închis;
a
aerisi.
2.
a
expune
la
soare
și
la
aer
(lucruri,
haine).
aeraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aérage)
1.
reînnoirea
aerului
într-un
spațiu
închis;
ventilație
forțată
practicată
în
mine,
galerii
subterane
etc.;
aerare,
aerisire.
aerare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. aera)
1.
acțiunea
de
a
aera;
aerație.
2.
introducere
de
aer
într-un
mediu
lichid,
granulos
sau
fluid.
3.
răcire
a
cerealelor
din
componența
silozului
cu
ajutorul
aerului.
aerarium
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. aerarium)
1.
tezaurul
public
și
administrația
banilor
publici
în
vechea
Romă.
aerat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (aera)
1.
tratat
prin
introducere
de
aer.
2.
(despre
cereale)
răcit
cu
ajutorul
aerului,
prin
vânturare
etc.
3.
(despre
un
text)
cu
o
structură
simplă;
(despre
pagini)
spațial.
aerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aération)
1.
introducere
de
aer
într-un
mediu;
aerare;
ventilație.
2.
răcire
a
cerealelor
depozitate
într-un
siloz.
aerator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérateur)
1.
aparat
pentru
aerație.
2.
mașină
de
lucru
în
turnătorie
pentru
afânarea
amestecului
de
formare.
aeraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aérage)
1.
reînnoirea
aerului
într-un
spațiu
închis;
ventilație
forțată
practicată
în
mine,
galerii
subterane
etc.;
aerare,
aerisire.
aerator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérateur)
1.
aparat
pentru
aerație.
2.
mașină
de
lucru
în
turnătorie
pentru
afânarea
amestecului
de
formare.
aerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aération)
1.
introducere
de
aer
într-un
mediu;
aerare;
ventilație.
2.
răcire
a
cerealelor
depozitate
într-un
siloz.
aeraulician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aéraulicien)
1.
specialist
în
aeraulică,
știința
care
studiază
scurgerea
gazelor
în
conducte.
ventilator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ventilateur)
1.
aparat,
dispozitiv
care
asigură
primenirea
aerului
în
încăperi,
aerajul
minelor
etc.
ventilație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ventilation, lat. ventilatio)
1.
împrospătare
a
aerului
dintr-un
spațiu
închis;
ventilare,
aerație,
aeraj.
2.
~
pulmonară
=
circulația
aerului
prin
căile
respiratorii
și
plămâni.
3.
sistem,
instalație
care
împrospătează
aerul
într-o
încăpere
etc.