OK
X
aeraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aérage)
1.
reînnoirea
aerului
într-un
spațiu
închis;
ventilație
forțată
practicată
în
mine,
galerii
subterane
etc.;
aerare,
aerisire.
ventilator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ventilateur)
1.
aparat,
dispozitiv
care
asigură
primenirea
aerului
în
încăperi,
aerajul
minelor
etc.
ventilație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ventilation, lat. ventilatio)
1.
împrospătare
a
aerului
dintr-un
spațiu
închis;
ventilare,
aerație,
aeraj.
2.
~
pulmonară
=
circulația
aerului
prin
căile
respiratorii
și
plămâni.
3.
sistem,
instalație
care
împrospătează
aerul
într-o
încăpere
etc.