aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.

anticlericalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticléricalisme)

1. atitudine ostilă față de cler și de biserică; respingere a amestecului clerului în viața publică.

bujie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougie)

1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă.
2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă.
3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie.

dispersor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. dispersore)

1. dispozitiv de reglat dozajul amestecului carburant în carburator.
2. mașină agricolă la întinderea gunoiului, a îngrășămintelor etc.
3. aspersor.

economizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. économiseur)

1. instalație anexă pentru încălzirea apei înainte de a pătrunde în cazanul de aburi.
2. dispozitiv de reglare a carburatorului, care permite îmbogățirea amestecului carburant.

explozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explosion, lat. explosio)

1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație.
2. ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan.
3. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
4. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
5. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc.
6. creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc.
7. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei.
8. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie.