jurisdicție
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. jurisdiction, lat. iurisdictio)
Etimologie: (fr. jurisdiction, lat. iurisdictio)
1. competență a unui judecător, a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită.
2. totalitatea instanțelor de judecată având competența de a soluționa cauzele de aceeași categorie.
3. organ de ~ = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești.