OK
X
discutabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. discutable)
1.
care
se
(mai)
poate
discuta.
2.
contestabil,
îndoielnic.
discutabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (discutabil + -itate, fr. discutabilité)
1.
faptul
de
a
fi
discutabil,
de
a
fi
subiect
de
dezbatere.
2.
caracter
contestabil
al
unei
probleme.
3.
caracter
îndoielnic.
apodictic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apodictique, lat. apodicticus)
1.
(despre
judecăți,
raționamente)
care
exprimă
raporturi
și
legături
necesare
între
fenomene.
2.
care
nu
permite
opoziție;
indiscutabil.
atacabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. attaquable)
1.
care
poate
fi
atacat.
2.
care
poate
fi
dominat;
care
are
un
punct
slab;
vulnerabil.
3.
la
care
se
poate
face
opoziție;
cu
valoare
intelectuală
și
morală
discutabilă.
4.
care
poate
fi
atacat
în
justiție.
5.
(antonim)
inatacabil.
contencios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după lat. contentiosus, fr. contentieux)
1.
s.
n.
(în
unele
state)
serviciu
de
avocați
în
cadrul
unor
organe
ale
puterii
de
stat,
al
unor
întreprinderi
sau
instituții,
care
apără
drepturile
și
interesele
juridice
ale
acestora.
2.
~
administrativ
=
a)
organ
de
jurisdicție
care
rezolvă
litigiile
dintre
stat
și
persoanele
fizice;
b)
ansamblu
de
forme
după
care
se
rezolvă
asemenea
litigii.
3.
adj.
care
este
contestat,
discutabil;
litigios.
4.
(jur.)
procedură
~oasă
=
procedură
de
rezolvare
în
contradictoriu
de
către
un
organ
de
jurisdicție
a
unui
conflict
de
interese.
discutabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (discutabil + -itate, fr. discutabilité)
1.
faptul
de
a
fi
discutabil,
de
a
fi
subiect
de
dezbatere.
2.
caracter
contestabil
al
unei
probleme.
3.
caracter
îndoielnic.
incontestabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incontestable)
1.
care
nu
poate
fi
contestat;
de
netăgăduit;
sigur.
2.
(adv.)
fără
îndoială;
indiscutabil.
irefragabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. irréfragable, lat. irrefragabilis)
1.
care
nu
poate
fi
contrazis,
pus
la
îndoială;
indiscutabil.