contencios, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (după lat. contentiosus, fr. contentieux)
Etimologie: (după lat. contentiosus, fr. contentieux)
1. s. n. (în unele state) serviciu de avocați în cadrul unor organe ale puterii de stat, al unor întreprinderi sau instituții, care apără drepturile și interesele juridice ale acestora.
2. ~ administrativ = a) organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre stat și persoanele fizice; b) ansamblu de forme după care se rezolvă asemenea litigii.
3. adj. care este contestat, discutabil; litigios.
4. (jur.) procedură ~oasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese.