bronhologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchologie)

1. disciplină medicală care studiază bronhiile.

bronhoragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchorragie)

1. (med.) sângerare mai mult sau mai puțin severă din vasele care alimentează bronhiile; hemoragie bronhică.

lamelibranhiate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lamellibranchiata)

1. clasă de moluște cu bronhiile în formă de lamele; bivalve.

pectoral, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.n.  
Etimologie: (fr. pectoral, lat. pectoralis)

1. I. (anat.) care aparține pieptului, care privește pieptul.
2. se referă la medicamentele utilizate pentru a trata bronhiile și plămânii; care se folosește ca remediu în bolile de piept; care calmează țesuturile iritate ale aparatului respirator.
3. (și substantivat) mușchi ~ = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus.
4. care acoperă sau împodobește pieptul; care se poartă pe piept.
5. cruce ~ă = cruce purtată pe piept, suspendată de gât cu un lanț, de către anumiți demnitari ecleziastici, ca însemn al titlului lor.
6. se referă la aripioarele din față ale peștilor (ex. înotătoare ~e).
7. II. mușchi al pieptului (mușchi ~).
8. III. ornament sau protecție purtată pe piept.
9. pieptar de metal, piesă a armurii romane.
10. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei.

traheobronșic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. trachéobronchial)

1. (anat.) care privește bronhiile și traheea.