Dictionar

cistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult.
2. casetă, lădiță.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistență, la alge.
 

coturn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cothurne, lat. cothurnus)

1. încălțăminte cu talpă groasă pe care o purtau pe scenă actorii antici de tragedie; (fig.) simbol al tragedianului.
 

diademă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)

1. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.
 

filacteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)

1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei.
3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
 

hecheton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hoqueton)

1. vestă de pânză groasă pe care o purtau ostașii (arcași medievali).
 

lacernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lacerna)

1. manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât.