OK
X
vestă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. veste)
1.
jachetă
scurtă,
fără
guler
și
fără
mâneci.
Avesta
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. Avesta)
1.
colecție
de
texte
sacre
mazdeene,
atribuite
lui
Zoroastru.
vestală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vestale, lat. vestalis)
1.
(la
romani)
preoteasă
a
zeiței
Vesta,
care
întreținea
focul
sacru
în
templul
acesteia.
2.
femeie
virtuoasă.
vestalii
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vestalies, lat. vestalia)
1.
(ant.)
serbări
în
cinstea
zeiței
Vesta,
celebrate
de
romani
la
15
iunie.
avestic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. avestique)
1.
referitor
la
Avesta.
2.
limba
~ă
(și
s.
f.)
=
limbă
veche
iraniană,
derivată
din
zendă,
în
care
sunt
scrise
cărțile
Avestei.
bolerou
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. boléro)
1.
vestă
femeiască,
scurtă
până
aproape
de
talie
și
deschisă
în
față.
2.
vestă
scurtă,
până
deasupra
taliei
și
deschisă
în
față,
purtată
inițial
de
dansatorii
de
bolero
din
Andaluzia.
carmaniolă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. carmagnole)
1.
cântec
și
dans
revoluționar
francez
din
1789;
cântec
dansat
în
rond
în
timpul
Revoluției
Franceze.
2.
vestă
scurtă
purtată
în
timpul
Revoluției
franceze.
hecheton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hoqueton)
1.
vestă
de
pânză
groasă
pe
care
o
purtau
ostașii
(arcași
medievali).
lizeuză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. liseuse)
1.
un
fel
de
bolerou
purtat
de
femei
peste
cămașa
de
noapte.
2.
îmbrăcăminte
care
acoperă
umerii
și
bustul,
pe
care
femeile
o
purtau
pentru
a
citi
în
pat;
vestă
de
femeie,
caldă
și
ușoară,
pentru
citit
în
pat
etc.
sacerdotesă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. sacerdotessa)
1.
(antichitate)
femeie
implicată
și
consacrată
cultelor
și
ritualurilor
păgâne;
vestală.
2.
femeie
care
îndeplinea,
în
antichitate,
funcții
sacerdotale;
preoteasă.