Dictionar

camee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camée)

1. piatră fină, împodobită cu o figură sau cu un motiv decorativ în relief.
 

diademă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)

1. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.
 

dolman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dolman, germ. Dolman)

1. haină groasă și scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri.
2. haină bărbătească căptușită cu blană.
 

florentin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. florentin, it. fiorentino)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Florența.
2. (s. f.) dialect vorbit de florentini.
3. adj. stil ~ = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie ~ă (și s. f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori.
 

friză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.
2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.
3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.
4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.
 

rostru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rostre, lat. rostrum)

1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice.
2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie.
3. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor pești.
4. trompă alungită la unele insecte.