drajefia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dragéifier)

1. a prezenta (medicamentele) sub formă de drajeuri, a înveli în glazură.

electroconvulsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. électroconvulsion)

1. (med.) scurtă stimulare electrică a creierului efectuată în timp ce pacientul este sedat (utilizată de obicei atunci când alte tipuri de metode de tratament, cum ar fi medicamentele și psihoterapia, au eșuat); electroșoc.

iatraliptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. iatraliptique)

1. (despre metode terapeutice) care face ca medicamentele să pătrundă prin piele.

pectoral, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.n.  
Etimologie: (fr. pectoral, lat. pectoralis)

1. I. (anat.) care aparține pieptului, care privește pieptul.
2. se referă la medicamentele utilizate pentru a trata bronhiile și plămânii; care se folosește ca remediu în bolile de piept; care calmează țesuturile iritate ale aparatului respirator.
3. (și substantivat) mușchi ~ = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus.
4. care acoperă sau împodobește pieptul; care se poartă pe piept.
5. cruce ~ă = cruce purtată pe piept, suspendată de gât cu un lanț, de către anumiți demnitari ecleziastici, ca însemn al titlului lor.
6. se referă la aripioarele din față ale peștilor (ex. înotătoare ~e).
7. II. mușchi al pieptului (mușchi ~).
8. III. ornament sau protecție purtată pe piept.
9. pieptar de metal, piesă a armurii romane.
10. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei.

posologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. posologie)

1. studiu al dozelor în care trebuie administrate medicamentele.

rubefiant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. rubéfiant)

1. (substanță) care irită și înroșește pielea.
2. I. care irită și provoacă o congestie la nivelul tegumentelor (în aplicații locale).
3. se referă la medicamentele care, atunci când sunt aplicate pe piele, provoacă iritație și roșeață.
4. II. agent medicamentos care produce rubefacție; substanță care, aplicată pe piele, produce o roșeață intensă și pasageră.