Dictionar

 
 
 
 

apelațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appellation, lat. appellatio)

1. denumire, calificare, nume.
2. (jur.) apel.
3. adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte).
 

-AR, -(I)ER(Ă), -OR, -EZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius „nume de agent”)

1. „referitor la; cel care exercită o meserie, o funcție, care are calificare”.
 
 

centură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
 

combiner, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. комбаинер)

1. persoană care manevrează o combină, având calificarea necesară; manipulant al unei combine; (înv.) combainist.
2. (var.) combainer.