Dictionar

tinitus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. tinnitus)

1. (med.) denumire pentru senzația auditivă de zgomote, vâjâituri, țiuituri etc. care nu provin dintr-o sursă exterioară; acufenă.
 

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.