OK
X
a vedea
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
video
2.
FR
voir
3.
EN
to
see
4.
DE
sehen
5.
RU
видеть
6.
HU
látni
beizadea
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (tc. beyzade)
1.
(în
trecut)
fiu
de
domn;
principe.
2.
(astăzi,
depr.)
fiu
de
oameni
avuți
care
irosește
banii
primiți
sau
moșteniți
de
la
părinți.
3.
(var.)
beizade.
dead-heat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. dead-heat)
1.
clasament
la
egalitate
a
doi
concurenți
care
ajung
în
același
timp
la
linia
de
sosire.
deadline
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. deadline)
1.
dată
la
care
sau
înainte
de
care
trebuie
finalizat
ceva;
termen-limită.
deadweight
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. deadweight)
1.
capacitate
maximă
de
încărcare
a
unei
nave
comerciale.
deadwood
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. deadwood)
1.
legătură
la
proră
și
la
pupă
între
etravă
și,
respectiv,
etambou
și
chilă.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
absolvi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1.
a
termina
un
ciclu,
o
formă
de
învățământ.
2.
(jur.)
a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu
este
prevăzut
de
lege;
a
scuti
de
pedeapsă.
abstractiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abstractif)
1.
care
se
formează
prin
abstracție.
2.
care
servește
la
exprimarea
abstracțiilor.
3.
(caracterologie)
care
este
capabil
să
gândească
abstract.
academism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. académisme)
1.
imitație
servilă,
fără
originalitate,
a
modelelor
antice
sau
ale
Renașterii.
2.
manieră
în
artă
care
cultivă
un
ideal
de
frumusețe
rece
și
convențional.
3.
fel
de
a
se
comporta
academic.
acatafazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acataphasie)
1.
așezare
greșită
a
cuvintelor
în
vorbire.
2.
(med.)
tulburare
de
comunicare
verbală
constând
în
dezacordul
între
ideație
și
vorbire.
acloropsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. achloropsie)
1.
(med.)
formă
de
daltonism
constând
în
incapacitatea
de
a
vedea
verdele,
a
doua
culoare
de
bază;
deuteranopie.