OK
X
abstractiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abstractif)
1.
care
se
formează
prin
abstracție.
2.
care
servește
la
exprimarea
abstracțiilor.
3.
(caracterologie)
care
este
capabil
să
gândească
abstract.
primaritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. primarité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
primar.
2.
(caracterologie)
caracter,
manifestare
a
funcției
primare
la
individ.
3.
(antonim)
secundaritate.
secundaritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. secondarité)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
secundar.
2.
(caracterologie)
mod
de
reacție
în
care
impresiile
primite
au
un
impact
lent,
profund
și
de
durată.
3.
(antonim)
primaritate.