Dictionar

impact

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impact, lat. impactus)

1. coliziune a două sau a mai multor corpuri, dintre care cel puțin unul este în mișcare.
2. ciocnire, incidență.
3. (fig.) efect de șoc, de surpriză.
4. influență, efect.
5. contact, lovire.
6. relație; întâlnire, incidență.
7. prezență.
 

impactare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. impactation)

1. (med.) menținere în contact a două suprafețe, a două fragmente de oase fracturate.
 

impactor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impacteur)

1. aparat medical pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în șuruburi.
 

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.
 

impactor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impacteur)

1. aparat medical pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în șuruburi.
 

schiatron

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. skiatron)

1. tub catodic al cărui ecran devine mai puțin luminos din punctul de impact cu fasciculul electronic.
2. (var.) skiatron.
 

sleming

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. slamming)

1. (mar.) fenomen de rezonanță între oscilația navei și cea a valurilor, care se manifestă printr-un impact puternic între fundul acesteia și apă.
 

trinitrină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. trinitrine)

1. (chimie) trinitrat de glicerină cu formula moleculară C3H5N3O9, un lichid gălbui care explodează la impact și care este constituentul principal al dinamitei; vasodilatator și hipotensor, utilizat în tratamentul anginei pectorale; nitroglicerină, trinitroglicerină.
 

secundaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. secondarité)

1. calitatea a ceea ce este secundar.
2. (caracterologie) mod de reacție în care impresiile primite au un impact lent, profund și de durată.
3. (antonim) primaritate.