Dictionar

nunțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. nunzio, lat. nuntius)

1. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină.
 

internunțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. internunzio, lat. internuntius)

1. amabasador al papei care-și exercită funcția în intervalul dintre două misiuni ale nunțiului papal ordinar.
 

internunțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. internunzio, lat. internuntius)

1. amabasador al papei care-și exercită funcția în intervalul dintre două misiuni ale nunțiului papal ordinar.
 

internunțiatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. internuntiatura)

1. calitatea, funcția de internunțiu.
 

misiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mission, lat. missio)

1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.
2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.
3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.
4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.
 

nunțiatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. nunziatura)

1. reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină.
2. funcția nunțiului.