misiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mission, lat. missio)

1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.
2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.
3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.
4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.

misivă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. missive)

1. comunicare scrisă trimisă prin poștă sau prin intermediul unei persoane; scrisoare.

smeșa

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (engl., fr. smasher)

1. (sport) a face un smeș (lovitură foarte puternică trimisă de sus în jos).

stop

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr., engl. stop)

1. interj. stai! oprește!
2. (în telegrafie, pentru separarea frazelor) punct!
3. s. n. semafor pentru reglarea circulației rutiere; panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție.
4. lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul, care se aprinde când sunt acționate frânele acestuia.
5. oprirea balonului la fotbal și la hochei.
6. (tenis) minge trimisă scurt, lângă fileu, când adversarul se află plasat pe fundul terenului.
7. ~ cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; ~ respirator = oprirea temporară a respirației, datorită intoxicării cu gaze, cu medicamente, electrocutării etc.
8. ~-cadru = imagine asupra căreia se oprește momentan aparatul de filmat; ~-camera = procedeu de filmare combinată constând în oprirea bruscă a aparatului de filmat și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și realuarea filmării.
9. unghi format de frunte și linia botului, care poate caracteriza o rasă de animale.

cercetaș

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.m.f.  
Etimologie: (cerceta + -aș)

1. I. persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; soldat trimis în recunoaștere; iscoadă.
2. II. persoană tânără care face parte dintr-o organizație de scutism (cercetășie).

chimiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chymiforme)

1. cu aspect de chim, masa semilichidă de alimente parțial digerate trimisă de stomac în duoden.