constituțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constitutionnel)

1. referitor la constituție (I).
2. conform cu constituția (II), bazat pe existența acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituții (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile și îndatoririle cetățenilor prevăzute în constituție (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituție.

constituționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (constituţional + -ist)

1. I. privitor la constituționalism, regim sau concepție de guvernare bazată pe existența unei constituții.
2. II. adept al constituționalismului.

himeră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)

1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur.
2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru.
3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți.
4. ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite.
5. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie.
6. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor.

statut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. statut, lat. statutum)

1. document, lege de bază cuprinzând dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia.
2. denumire dată unor constituții.
3. ~ politic = totalitatea drepturilor și îndatoririlor prevăzute și garantate de constituție, în virtutea cărora cetățenii participă la viața politică.
4. ~ social = status.
5. starea, situația, calitatea de a fi (a cuiva sau a ceva).