Dictionar

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material.
 

bitum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bitume, lat. bitumen)

1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc.
2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară.
 

ciment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciment, it. cimento)

1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă.
2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice.
 

contaminație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contamination, lat. contaminatio)

1. contaminare.
2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească.
3. (lingv.) încrucișare între două limbi.
4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte ori construcții asemănătoare ca sens.
5. influență reciprocă între elemente folclorice.
 

electuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électuaire)

1. preparat farmaceutic cu aspect de pastă, obținut prin amestecarea unei pudre cu miere de albine.
 

godetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. godet)

1. vas mic pentru amestecarea culorilor pentru pictură.