comisie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commission, rus. komissiia)

1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activități ori evenimente.
2. ~ de judecată = organ obștesc de influențare și jurisdicție.
3. organism internațional sau organ al unei organizații internaționale.

subcomisie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-commission)

1. subdiviziune a unei comisii.

constituțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constitutionnel)

1. referitor la constituție (I).
2. conform cu constituția (II), bazat pe existența acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituții (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile și îndatoririle cetățenilor prevăzute în constituție (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituție.

consult

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consultum)

1. examinare a unui bolnav de către o comisie medicală pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului.

jeriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jury)

1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă.
2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată.

rogatorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rogatoire)

1. comisie ~ = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instruire judiciară la cererea unui alt tribunal.

trialog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. trialogue)

1. conversație între trei persoane; convorbire în trei.
2. (politică) întâlnire tripartită informală la care participă reprezentanți ai Parlamentului European, ai Consiliului Uniunii (Consiliul de Miniștri) și ai Comisiei Europene.

codecizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. codécision)

1. (politică) procedura legislativă a Uniunii Europene prin care o propunere a Comisiei Europene este negociată și adoptată în comun de Consiliul de Miniștri și Parlamentul European.