Dictionar

aculeu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aculeus)

1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.
 
 

antinucleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + nucleu)

1. nucleu atomic din antiprotoni și antineutroni.
 
 

bleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bleu)

1. (de) culoare albastru-deschis; azuriu.
 

ceruleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céruléum)

1. pigment mineral albastru obținut dintr-un amestec de oxizi de cobalt și staniu.
 

acariobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Akariobiont)

1. (biol.) celulă fără nucleu; acariot.
 

acariot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.
2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.
 

acromatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatine)

1. substanță necolorabilă din nucleul celular.
 

aculeol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aculéole)

1. (bot.) aculeu mic, fin și scurt; ghimpe, spin.
 
 

aleucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleucémie)

1. leucemie fără creșterea numărului leucocitelor în sânge.