Dictionar

leucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucémie)

1. boală a sângelui caracterizată prin proliferarea anormală a leucocitelor; leucoză.
 

aleucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleucémie)

1. leucemie fără creșterea numărului leucocitelor în sânge.
 

eritroleucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érythro-leucémie)

1. formă de leucoză constând în asocierea de poliglobulie și leucemie, care evoluează paralel; eritroleucoză.
 

aleucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleucémie)

1. leucemie fără creșterea numărului leucocitelor în sânge.
 

clorom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorome)

1. tumoare verzuie a oaselor, în cazuri de leucemie.
 

eritroleucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érythro-leucémie)

1. formă de leucoză constând în asocierea de poliglobulie și leucemie, care evoluează paralel; eritroleucoză.
 

eritroleucoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. érythroleucose)

1. (med.) varietate de leucoză, de obicei acută, caracterizată printr-o eritroblastoză sanguină și/sau medulară, cu frecvente atipii ale eritroblaștilor; eritroleucemie.
 

leucemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. leucémique)

1. (suferind) de leucemie.
 

leucoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. leucose)

1. (med.) maladie caracterizată prin înmulțirea anormală a globulelor albe și prin prezența unor leucocite imature; leucemie.
2. ~a găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor.