ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.

anonim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anonyme, lat. anonymus)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu-și indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acționari.
4. (fig.) neștiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.

bilogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bilogie)

1. malformație cardiacă congenitală caracterizată prin asocierea unei comunicări interventriculare cu o îngustare a aortei pulmonare.

compatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compatibilité)

1. faptul, însușirea de a fi compatibil.
2. (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale.
3. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc.
4. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil.
5. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate.
6. (antonime) incompatibilitate, necompatibilitate.

complementarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complémentarisme)

1. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în/prin care se formează noțiunea.

condrofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chondro-fibrome)

1. (med.) tumoră fibrocartilaginoasă reprezentând asocierea unui condrom și a unui fibrom; fibrocondrom.