complementarism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. complémentarisme)
Etimologie: (fr. complémentarisme)
1. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în/prin care se formează noțiunea.