Dictionar

exclude

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. excluder)

1. tr. a da afară, a elimina, a nu admite.
2. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare.
 

excludere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. exclude)

1. acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune.
2. prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire.
3. (loc. adv.) până la ~ = în mod total; complet.
4. (var. înv.) eschidere, eschiudere, escludere.
 

alternativă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alternative)

1. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud.
2. fiecare dintre cele două opțiuni ale unei alternative; soluție alternativă.
3. (rar) succesiune a două lucruri care revin rând pe rând; alternanță.
 

anatemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anathème, lat., gr. anathema)

1. excludere a cuiva din sânul bisericii.
 

antinomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antinomie, lat. antinomia)

1. contradicție categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc.
 

compatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compatibilité)

1. faptul, însușirea de a fi compatibil.
2. (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale.
3. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc.
4. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil.
5. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate.
6. (antonime) incompatibilitate, necompatibilitate.
 

contradictoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contradictoire, lat. contradictorius)

1. (despre idei, tendințe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar.
2. în ~ = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva.
 

contrarietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrariété)

1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.