treiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. treillage)

1. spalier pentru grădină sau vie.

anafază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.

coluziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collusion, lat. collusio)

1. înțelegere secretă între două părți, personaje etc. în defavoarea unei a treia.

contragabier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-gabier)

1. a treia velă pătrată deasupra gabierului unui velier.

contrarietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrariété)

1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.

credo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. credo)

1. a treia parte a misei.
2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței.
3. (fig.) crez; profesiune de credință.