mistic, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. mystique, gr. mystikos)
Etimologie: (fr. mystique, gr. mystikos)
1. adj. stăpânit de misticism.
2. ascuns, neștiut, tainic.
3. s. m. f. adept al misticismului.
4. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism.