gregorian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grégorien)

1. (despre modificări liturgice) introdus de papa Grigore I, în sec. VII.
2. cânt ~ = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de către papa Grigore I; rit ~ = schimbări introduse în liturghie de papa Grigore I.
3. calendar ~ = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea.

decembrie

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. décembre, cf. lat. December „luna a zecea”, deoarece calendarul roman începea în martie)

1. a douăsprezecea și ultima lună a anului din calendarul gregorian, care are 31 de zile; (reg.) ningău, (pop.) îndrea, (înv. și reg.) neios.

februarie

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. fébruarius)

1. a doua lună a calendarului gregorian care are în mod normal douăzeci și opt de zile, cu excepția anilor bisecți când are douăzeci și nouă; (pop.) faur, (pop.) făurar.

plagal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. plagal)

1. (în muz. bizantină și gregoriană) mod ~ = mod plasat la o cvartă inferioară sau la o cvintă superioară față de modul autentic; cadență ~ă = succesiune de acorduri, la sfârșitul unei fraze sau perioade, bazate pe tonică și pe dominantă.

stil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. style, lat. stilus)

1. totalitatea particularităților caracteristice unei structuri, civilizații, epoci, activități etc.
2. concepție și mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei școli artistice naționale etc.
3. totalitatea particularităților lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui conținut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc.
4. ~ funcțional = varietate a limbii literare, într-un anumit domeniu de activitate.
5. manieră, mod personal în care un scriitor, un compozitor utilizează mijloacele de expresie.
6. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a acționa.
7. în ~ mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari.
8. ~ calendaristic = denumire pentru cele două sisteme de calendar; iulian și gregorian.
9. instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate.
10. (bot.) parte a pistilului aflată deasupra ovarului, care poartă stigmatul.

tenor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ténor, it. tenore)

1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce.
2. (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor.
3. (în muzica polifonică) voce între alto și bas.
4. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI).

trop

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)

1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmație sau negație nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată.
2. figură de stil.
3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul și prelungea melodia.