Dictionar

trăirism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (trăire + -ism)

1. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale.
 

trăirist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (trăir/ism/ + -ist)

1. I.privitor la trăirism, curent în gândirea filosofică și literară românească dintre cele două războaie mondiale, care propune căutarea autenticului prin experiența trăirii nemijlocite a vieții.
2. care aparține trăirismului.
3. II. adept al trăirismului.
 

ambivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambivalence)

1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii.
 

anoetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. gr. noetikos, gânditor)

1. (fil.) referitor la senzații și percepții, la trăiri subiective, individuale, la stări afective.
 

autoanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecție.
 

autoobserva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autoobserver)

1. refl. a-și observa propriile acțiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective.
 

catatimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catathymie)

1. tulburare a afectivității prin îngustarea sferei de interese și intensificarea trăirii.
 

catharsis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catharsis, gr. katharsis)

1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune.
2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate.