OK
X
peren, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pérenne, lat. perennis)
1.
(despre
plante)
cu
rădăcini
care
persistă
în
sol
mai
mulți
ani;
vivace.
2.
cu
caracter
stabil,
de
lungă
durată.
peren; vivace
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
perennis;
perennans;
restibilis;
vivax
2.
FR
pérenne;
vivace
3.
EN
perennial;
perennate;
perennating;
restible
4.
DE
mehrjähring
5.
RU
мноrолетный
6.
HU
évelő;
többéves
perenialism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer. perennial, veşnic + -ism)
1.
orientare
în
pedagogia
contemporană
americană
care,
apreciind
că
nota
specifică
a
naturii
umane
rămâne
neschimbată,
consideră
că
educația
este
un
fenomen
unic,
mereu
cu
aceleași
scopuri
și
funcționalități.
perenitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pérennité, lat. perennitas)
1.
însușirea
de
a
fi
peren;
durabilitate,
persistență.
aracee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aracées)
1.
familie
de
plante
erbacee
monocotiledonate
perene:
rodul-pământului.
asclepiad 3
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asclépiade)
1.
plantă
erbacee
perenă
cu
flori
albastre
parfumate
și
cu
fructul
îngroșat
și
cărnos.
batat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp., port. batata, rus. batat)
1.
plantă
perenă
asemănătoare
cartofului,
foarte
bogată
în
amidon,
vitamine
și
zahăr;
patată.
begoniacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bégoniacées)
1.
familie
de
plante
dialipetale
erbacee
perene
sau
frutescente
monoice:
begonia.
butomacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. butomacées)
1.
familie
de
plante
acvatice
monocotiledonate
perene,
cu
rizom
și
flori
hermafrodite
roz,
dispuse
în
umbele.
caduc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)
1.
lipsit
de
trăinicie,
șubred;
(prin
ext.)
care
este
perimat,
depășit
sau
nu
mai
este
valabil.
2.
(despre
organe
vegetale)
care
cade
în
fiecare
an;
care
cade
înainte
de
vreme.
3.
(despre
formațiuni
cornoase
la
animale)
care
cade
periodic.
4.
(despre
legate,
donații)
care
nu
mai
are
putere
legală.
5.
(antonime)
marcescent,
persistent,
peren,
sempervirent.