Dictionar

sempervirent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (lat. semper virens „totdeauna verde”)

1. I. califică o plantă care își păstrează frunzișul pe tot parcursul anului.
2. II. plantă care are frunzele verzi tot timpul anului.
3. I. (antonime) caduc, căzător.
 

sempervirentă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. semper virens „totdeauna verde”)

1. (bot.) plantă care își păstrează frunzele pe tot parcursul anului.
 

caduc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, șubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.
 

espinal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. espinal)

1. tufișuri spinoase sempervirente în Chile și Argentina.
 

macchia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. macchia)

1. formațiune de arbuști sempervirenți, de tufișuri, mărăcinișuri etc., în regiunile mediteraneene.