productivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. productivité)

1. însușirea de a fi productiv; randament, eficiență.
2. ~a muncii = cantitatea de produse obținute în procesul muncii de un lucrător într-o perioadă de timp determinată; eficiența cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă în procesul de producție.
3. capacitate a unor cuvinte de a forma sensuri sau derivate noi.

improductivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. improductivité)

1. caracterul, starea a ceea ce este improductiv.

reproductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reproductivité)

1. capacitatea de a (se) reproduce.
2. calitatea a ceea ce este reproductiv.

biogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biogène)

1. adj. esențial pentru menținerea vieții.
2. produs prin acțiunea organismelor vii.
3. s. n. preparat din culturi de bacterii, care îmbogățește solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor.

fecunditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fécondité, lat. fecunditas)

1. capacitate a animalelor și plantelor de a se reproduce.
2. capacitate a unui teren de a rodi; fertilitate; productivitate.
3. (fig.) mare putere de creație artistică.

heterozis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétérosis)

1. sistem special de hibridare între două soiuri de plante sau rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calități deosebite și cu o productivitate excepțională.

valoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. valeur, lat. valor)

1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit.
2. judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica.
3. (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite.
4. eficiacitate, putere.
5. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor.
6. (ec.) ~a mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni.
7. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc.
8. înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani.
9. rentabilitate, productivitate.
10. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură.
11. durata unei note muzicale sau a unei pauze.
12. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt.
13. (pict.) intensitate a unei culori.

wyandotte

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. wyandotte)

1. (ihtiologie) specie de pește care trăiește în America.
2. rasă de găini, originară din America (Statele Unite), de mărime medie, foarte rezistentă, crescută pentru productivitatea ei.
3. (var.) wyandot.