Dictionar

brachet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bracket)

1. placă de metal folosită pentru ranforsarea unei piese sau pentru asamblarea barelor care se unesc într-un nod al unei grinzi; guseu.
 

calaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calage)

1. calare.
2. mod de așezare a aripii sau ampenajelor față de fuzelajul unui avion.
3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele în cală.
4. adâncime la care se cufundă în apă o navă.
 

cantilever

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantilever)

1. adj., s. n. (sistem de suspensie) care nu are o susținere directă.
2. s. n. tip de pod metalic ale cărui grinzi principale nu au o susținere directă, suspendând o grindă cu o deschidere redusă.
 

claire-voie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claire-voie)

1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.
 

cuvelaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cuvelage)

1. armare interioară a puțurilor exploatărilor miniere; căptușirea interiorului unui puț minier cu scânduri, grinzi sau zidărie.
2. introducerea unui tub metalic într-un puț artezian sau o gaură de foraj.
 

guseu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gousset)

1. placă de metal care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, al unei ferme2 etc.; brachet.