alarmare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alarma)

1. acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei; alarmă.
2. chemare la arme; strângere a trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război.
3. neliniștire, înfricoșare.

cazarmare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. cazarma)

1. așezare a cuiva în cazarmă.
2. așezare (a unui elev) într-un internat; supunere a cuiva la un regim de internat.
3. (sinon.) cazarmat, încazarmare, încazarmat.

dezarmare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezarma)

1. acțiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmărește lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă.

armator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)

1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.
2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane.

automat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

1. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație.
2. armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (și adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă.

borium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. borium)

1. carbură metalică de wolfram, folosit la armarea pieselor de mașini supuse la uzură.

cazarmament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. casernement)

1. (înv.) acțiunea de a încazarma, de a caza sau de a găzdui oamenii în cazărmi; starea unei persoane încazarmate.
2. ansamblul efectelor pentru pat care se dau unui militar la încazarmare; (prin analogie) efecte pentru pat date unui muncitor pe șantier.

cuvelaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cuvelage)

1. armare interioară a puțurilor exploatărilor miniere; căptușirea interiorului unui puț minier cu scânduri, grinzi sau zidărie.
2. introducerea unui tub metalic într-un puț artezian sau o gaură de foraj.

reîncărcare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. reîncărca)

1. acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei.
2. încărcare din nou a unui vehicul, a unui recipient etc.
3. reintroducere a unui cartuș într-o armă de foc; rearmare.