dezarma
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. désarmer)
Etimologie: (fr. désarmer)
1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările.