fort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fort)

1. fortificație dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc.

confort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. confort)

1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.

contrafort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrefort)

1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida.
2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție.

disconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. discomfort)

1. lipsă de confort.
2. stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție.
3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu.

efort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effort)

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.
2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.

fonoconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. phonoconfort)

1. ansamblu de condiții care fac o locuință comodă, plăcută din punctul de vedere al izolării fonice.

forța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. forcer, it. forzare)

1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva).
2. a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura.
3. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

accidental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.
2. secundar, neesențial.
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).

acomodament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodement)

1. aranjament care produce confort.
2. dezinvoltură.

acrobație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrobatie)

1. exercițiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluții dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforțări de a ieși dintr-o încurcătură.

acvafortist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. acquafortista)

1. gravor în acvaforte.
2. (var.) acuafortist.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).