OK
X
bravadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bravade)
1.
acțiune,
manifestare
prin
care
se
bravează;
sfidare.
cuvadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. couvade)
1.
(în
comuna
primitivă;
în
Asia,
America
de
Sud
și
Europa)
rit
de
asistare
a
tatălui
la
nașterea
copilului
său,
unde
se
comporta
ca
mamă,
primind
îngrijirile
moașei,
felicitările
și
darurile
rudelor
și
prietenilor.
evada
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. évader, lat. evadare)
1.
a
fugi,
a
scăpa
dintr-o
închisoare,
dintr-un
lagăr
etc.
2.
(fam.)
a
fugi,
a
scăpa.
invada
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it., lat. invadere)
1.
a
năvăli
asupra
unei
țări
(pustiind-o,
jefuind-o);
a
năpădi,
a
cotropi.
2.
(fig.)
a
cuprinde.
levadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Levade)
1.
(echit.)
mișcare
de
dresaj
constând
în
aceea
că
animalul
ridică
în
sus
bipedul
anterior,
sprijinindu-se
pe
cel
posterior,
cu
jaretele
apropiate
de
sol.
livadă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
hortus
pomarius;
omarium
2.
FR
verger;
jardin
fruitier
3.
EN
orchard;
fruit-garden
4.
DE
Obstgarten
5.
RU
фруктовый
сaд;
плодовый
сaд
6.
HU
gyümölcsöskert
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
amabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)
1.
care
este
vrednic
de
a
fi
iubit.
2.
care
se
comportă
socialmente
corect
cu
ceilalți,
care
dă
dovadă
de
politețe
și
bunătate;
prietenos,
binevoitor;
politicos,
sociabil.
3.
(antonime)
neamabil,
dezagreabil.
argument
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)
1.
dovadă
(propoziție,
raționament)
pe
care
se
întemeiază
o
demonstrație;
probă.
2.
(mat.)
element
din
domeniul
de
definiție
al
unei
funcții;
variabilă
independentă.
3.
rezumat
al
unei
piese
de
teatru,
al
unei
opere
literare
etc.
4.
dată
folosită
drept
cheie
în
cursul
unei
sortări,
unei
căutări
într-un
fișier.
atrupament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. attroupement)
1.
(jur.;
în
trecut)
evadare
săvârșită
de
mai
multe
persoane
acționând
sub
influența
unei
sugestii
colective.
barbar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. barbare, lat. barbarus)
1.
nume
dat
de
greci
și
romani
oricărui
individ
care
aparținea
unei
populații
străine.
2.
(pl.)
nume
dat
în
trecut
popoarelor
migratoare
care
au
invadat
Europa
la
începutul
evului
mediu;
(sg.)
individ
aparținând
unui
asemenea
popor.
3.
(fig.;
și
adj.)
om
crud,
sălbatic,
necivilizat;
grosolan.
4.
(adv.)
în
mod
crud,
sălbatic.